Sub semnul Crucii în Dumbrava Sibiului
În cer eşti cu Tatăl şi pentru noi pe cruce; dinainte de veci pe tronul împărătesc şi pironit pe lemn.
Troiţa – crucea, atât din punct de vedere al reprezentărilor geometrice cât şi al valorilor simbolice reprezintă prin întretăierea celor două planuri, unirea dintre spiritual şi material, ea este metafora sublimă a înseşi dublei noastre naturi: duhovnicescă şi pământeană, definind natura duală a noastră, deutorie situaţie de făptură care ţine deopotrivă de lume şi de cer. Troiţa devine unul dintre monumentele emblematice ale spaţiului cultural românesc, cunoscând o cinstire aparte.
Indiferenţa şi concepţia modernă cu privire la rolul troiţei au făcut ca un număr mare de troiţe cu o valoare deosebită să dispară sau să intre în proces lent de degradare.
Muzeul ASTRA a reuşit, prin eforturi deosebite, să salveze două asemenea monumente de la distrugere transferându-le, reconstruindu-le restaurându-le pictura şi redându-le funcţionalitatea. Cele două troiţe provin din localităţile Răşinari, judeţul Sibiu şi Buneşti judeţul Vâlcea, zone unde troiţele cunosc o cinstire aparte, fiind aşezate la loc de cinste în sufletul şi casele comunităţilor.
Transferată în luna iunie a anului 2006, în cadrul MUZEULUI ÎN AER LIBER din Dumbrava Sibiului, troiţa care provine din localitatea Buneşti, jud.Vâlcea, a servit în situ ca troiţă de fântână şi de pomenire. În zona Munteniei şi a Olteniei ,troiţele de fântână cunosc o scară largă de răspândire.
Scopul edificării unei troiţe lângă o fântână este multiplu. Astfel pe lângă faptul că avea menirea de a proteja apa ca izvor al vieţii (ca nu cumva ceva necurat să o „spurce”), era anihilatoarea neliniştii provocată de credinţa ancestrală că „fântâna este linia axială ce uneşte lumea tenebrelor cu pământul.
Ridicată la începutul secolului al XIX-lea şi completată ulterior cu un iconostas, avea să reprezinte pentru comunitatea satului Buneşti vreme de un secol şi jumătate un locaş sfânt, un locaş de închinare, înlocuind biserica şi rezumând-o în ceea ce avea mai caracteristic. Această afirmaţie este întărită de frumuseţea iconostasului care este de o expresivitate deosebită prezentând mai multe registre, formate din 12 praznicare care se găsesc şi la iconastasele din biserici. Primul registru prezintă Sfânta Treime,urmând apoi şirul Prorocilor Isaia, Solomon, Fecioara Maria, apoi tot prorocii David şi Daniil. Linia mediană este presărată cu cele 12 Prăznicare pictate într-o manieră deosebită.Registrul de jos prezintă pe Sf. Petru şi Pavel care flanchează un pomelnic cu comunitatea ce a ajutat la ridicarea monumentului. Protectorii acestui edificiu sunt arhanghelii Mihail şi Gavriil, care flanchează iconostasul.
Monumentul de cult din comuna vâlceană Buneşti, reprezintă emblema monumentelor religioase de acest gen, din vasta arie de răspândire a acestora pe teritoriul sud carpatic. Vechimea ei care coboară până la începutul secolului al XIX-lea, multitudinea funcţionalităţilor, valoare artistică incontestabilă a iconostasului îi vor conferii aceeaşi valoare şi în cadrul instituţiei din Dumbrava Sibiului .
Troiţa din Răşinari, donată Muzeului „Astra” în anul 2006 de către Iliuţ Maniu în grădina căruia se află troiţa de multă vreme, a fost ridicată potrivit înscripţiei din interiorul troiţei, în anul 1798: „ …s…toată cheltuiala robului lui Dzeu. Pătru Albulu (şi) soţia sa … (c) a să aibă veşnică pomenire în zilele prea înnăl(ţatului) nostru Franţişk al doilea, şi s-au datu locul cru(cii)… păsi de Maniu Dragoie… de pomenirea. 1798. Popa Ioan Grigorie zugravu.” Ctitorii troiţei au fost două familii Pătru Albu pe cheltuiala căruia s-a ridicat troiţa şi Maniu Dragoe care a donat locul pentru amplasare. Prin locul ocupat în comună, troiţa din Raşinari a fost „troiţă de cap” de sat fiind aşezată la intrarea în localitate. Se poate emite ipoteza ca troiţa ar fi fost construită în cinstea împaratului Franz Iosef al II-lea care ar fi trebuit să viziteze comuna în jurul anului 1798.
Troiţele la intrarea în sat au rolul de a proteja întreaga comunitate de răul din exterior. La părăsirea satului de către oricare dintre membrii comunităţii, acest tip de troiţa are menirea să-l îndrume şi sa-i fie ajutatoare până la revenirea în sat.
În fiecare an troitele sunt sfiinţite de preoţii comunitaţilor, în special la Sărbătoarea Ispasului care în Mărginimea Sibiului cunoaşte o cinstire aparte. Finalizarea lucrărilor de restaurare au avut loc în vara anului 2007 când a fost restaurată atât pictura şi crucea monolitică.
Amplasată la o intersecţie de alei principale, în centrul muzeului va fi sfinţită de preoţii comunei Răşinari în 15 septembrie (pe 14 septembrie de Ziua Crucii, preoţii satului nu au putut oficia slujba, acest ritual săvârşindu-se anual pentru troiţele din sat ). Poporul român a aşezat şi aşează Crucea la loc de cinste în biserică şi în casă, a purtat-o necontenit în suflet, afirmându-şi codumnezeirea, aducând astfel un amplu prinos de cunoaştere condiţiei omeneşti care nu este decât vrerea de teandrie.
În data de 15.09.2007, după sfinţirea troiţelor, în prezenţa comunităţilor din sânul cărora provin, cele două troiţe vor fi din nou călăuză pentru cei aflaţi în derivă, lumină pentru cei în întuneric, bucurie pentru cei smeriţi şi pentru toţi, vrerea de teandrie.
Proclus, Oratio (S.Apostolum Thomam)
Troiţa – crucea, atât din punct de vedere al reprezentărilor geometrice cât şi al valorilor simbolice reprezintă prin întretăierea celor două planuri, unirea dintre spiritual şi material, ea este metafora sublimă a înseşi dublei noastre naturi: duhovnicescă şi pământeană, definind natura duală a noastră, deutorie situaţie de făptură care ţine deopotrivă de lume şi de cer. Troiţa devine unul dintre monumentele emblematice ale spaţiului cultural românesc, cunoscând o cinstire aparte.
Indiferenţa şi concepţia modernă cu privire la rolul troiţei au făcut ca un număr mare de troiţe cu o valoare deosebită să dispară sau să intre în proces lent de degradare.
Muzeul ASTRA a reuşit, prin eforturi deosebite, să salveze două asemenea monumente de la distrugere transferându-le, reconstruindu-le restaurându-le pictura şi redându-le funcţionalitatea. Cele două troiţe provin din localităţile Răşinari, judeţul Sibiu şi Buneşti judeţul Vâlcea, zone unde troiţele cunosc o cinstire aparte, fiind aşezate la loc de cinste în sufletul şi casele comunităţilor.
Transferată în luna iunie a anului 2006, în cadrul MUZEULUI ÎN AER LIBER din Dumbrava Sibiului, troiţa care provine din localitatea Buneşti, jud.Vâlcea, a servit în situ ca troiţă de fântână şi de pomenire. În zona Munteniei şi a Olteniei ,troiţele de fântână cunosc o scară largă de răspândire.
Scopul edificării unei troiţe lângă o fântână este multiplu. Astfel pe lângă faptul că avea menirea de a proteja apa ca izvor al vieţii (ca nu cumva ceva necurat să o „spurce”), era anihilatoarea neliniştii provocată de credinţa ancestrală că „fântâna este linia axială ce uneşte lumea tenebrelor cu pământul.
Ridicată la începutul secolului al XIX-lea şi completată ulterior cu un iconostas, avea să reprezinte pentru comunitatea satului Buneşti vreme de un secol şi jumătate un locaş sfânt, un locaş de închinare, înlocuind biserica şi rezumând-o în ceea ce avea mai caracteristic. Această afirmaţie este întărită de frumuseţea iconostasului care este de o expresivitate deosebită prezentând mai multe registre, formate din 12 praznicare care se găsesc şi la iconastasele din biserici. Primul registru prezintă Sfânta Treime,urmând apoi şirul Prorocilor Isaia, Solomon, Fecioara Maria, apoi tot prorocii David şi Daniil. Linia mediană este presărată cu cele 12 Prăznicare pictate într-o manieră deosebită.Registrul de jos prezintă pe Sf. Petru şi Pavel care flanchează un pomelnic cu comunitatea ce a ajutat la ridicarea monumentului. Protectorii acestui edificiu sunt arhanghelii Mihail şi Gavriil, care flanchează iconostasul.
Monumentul de cult din comuna vâlceană Buneşti, reprezintă emblema monumentelor religioase de acest gen, din vasta arie de răspândire a acestora pe teritoriul sud carpatic. Vechimea ei care coboară până la începutul secolului al XIX-lea, multitudinea funcţionalităţilor, valoare artistică incontestabilă a iconostasului îi vor conferii aceeaşi valoare şi în cadrul instituţiei din Dumbrava Sibiului .
Troiţa din Răşinari, donată Muzeului „Astra” în anul 2006 de către Iliuţ Maniu în grădina căruia se află troiţa de multă vreme, a fost ridicată potrivit înscripţiei din interiorul troiţei, în anul 1798: „ …s…toată cheltuiala robului lui Dzeu. Pătru Albulu (şi) soţia sa … (c) a să aibă veşnică pomenire în zilele prea înnăl(ţatului) nostru Franţişk al doilea, şi s-au datu locul cru(cii)… păsi de Maniu Dragoie… de pomenirea. 1798. Popa Ioan Grigorie zugravu.” Ctitorii troiţei au fost două familii Pătru Albu pe cheltuiala căruia s-a ridicat troiţa şi Maniu Dragoe care a donat locul pentru amplasare. Prin locul ocupat în comună, troiţa din Raşinari a fost „troiţă de cap” de sat fiind aşezată la intrarea în localitate. Se poate emite ipoteza ca troiţa ar fi fost construită în cinstea împaratului Franz Iosef al II-lea care ar fi trebuit să viziteze comuna în jurul anului 1798.
Troiţele la intrarea în sat au rolul de a proteja întreaga comunitate de răul din exterior. La părăsirea satului de către oricare dintre membrii comunităţii, acest tip de troiţa are menirea să-l îndrume şi sa-i fie ajutatoare până la revenirea în sat.
În fiecare an troitele sunt sfiinţite de preoţii comunitaţilor, în special la Sărbătoarea Ispasului care în Mărginimea Sibiului cunoaşte o cinstire aparte. Finalizarea lucrărilor de restaurare au avut loc în vara anului 2007 când a fost restaurată atât pictura şi crucea monolitică.
Amplasată la o intersecţie de alei principale, în centrul muzeului va fi sfinţită de preoţii comunei Răşinari în 15 septembrie (pe 14 septembrie de Ziua Crucii, preoţii satului nu au putut oficia slujba, acest ritual săvârşindu-se anual pentru troiţele din sat ). Poporul român a aşezat şi aşează Crucea la loc de cinste în biserică şi în casă, a purtat-o necontenit în suflet, afirmându-şi codumnezeirea, aducând astfel un amplu prinos de cunoaştere condiţiei omeneşti care nu este decât vrerea de teandrie.
În data de 15.09.2007, după sfinţirea troiţelor, în prezenţa comunităţilor din sânul cărora provin, cele două troiţe vor fi din nou călăuză pentru cei aflaţi în derivă, lumină pentru cei în întuneric, bucurie pentru cei smeriţi şi pentru toţi, vrerea de teandrie.
Ciprian Ştefan, muzeograf
Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA”
Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA”
Postări
